Comunismul in lume si evreii este un subiect care se referă la rolul si influenţa evreilor in miscarea comunistă. "Enciclopedia Iudaica" scoasă de evrei la Ierusalim in Israel, la capitolul despre comunism, la pagina 792 afirmă că "miscarea si ideologia comunistă au jucat un rol important in viaţa evreiască", in special in timpul anilor 1920-1930, dar si in timpul cât si după cel de-al doilea război mondial. Tot "Enciclopedia Iudaica" ţine să precizeze la pagina 793, că in toate comunităţile evreiesti comunismul s-a răspândit foarte mult, iar că in unele ţări, evreii au luat conducerea in partidele comuniste. Un alt aspect important care este explicat tot aici, este acela că evreii din proprie iniţiativă si-au schimbat numele in unele neevreiesti cu scopul de a infirma dezvăluirile făcute de partidele de dreapta care spuneau despre comunism că este produsul conspiraţiei evreiesti[1].
Cuprins
1 Iudeo-marxismul
2 In Rusia
3 In România
4 In alte ţări
5 Note
Iudeo-marxismul
Rabinul S. Wise in "The American Bulletin" din 5 mai 1935 defineste marxismul ca fiind de fapt iudaism: "Unii ii spun marxism, eu ii spun iudaism" - declara el. Un alt rabin Haryy Waton in lucrarea "Un program pentru evrei si umanitate" la pagina 138 afirmă că "nu este un accident că iudaismul a dat nastere marxismului" si de asemenea, că evreii au participat cu bucurie la dezvoltarea marxismului[2]. Dr. Oscar Levy in prefaţa scrisă de el la cartea "Importanţa Revoluţiei Ruse" a autorului George Pitt-Rivers din 1920, caracterizează bolsevismul ca fiind "o religie si o credinţă" si il numeste "Stindardul Rosu" al profetului Karl Marx[3]. "Jewish Chronicle" din 4 aprilie1919, scos la Londra spune că idealurile bolsevice sunt in consonanţă cu cele mai inalte idealuri ale iudaismului si de aceea sunt asa de mulţi evrei bolsevici [4]. Iar George Marlen in cartea "Stalin, Trotsky, or Lenin", publicată la New York in 1937, spune la pagina 414, că dacă istoria nu se indreaptă către "internaţionalizarea comunismului", el apreciază că "atunci rasa evreiască e condamnată"[5]. Trebuie menţionat faptul că părintele comunismului, Karl Marx, este prezentat in lucrarea "Evrei in lume. Dicţionar biografic" de Wigoder Geofrey, scoasă la editura evreiască "Hasefer" in 2001 la Bucuresti ca fiind "descendent (atât după mamă cât si după tată al unei lungi genealogii de rabini"[6] [7]. Karl Marx este si cel care impreună cu Friedrich Engels, a scris si a publicat in 1848: Manifestul Partidului Comunist[8].
In Rusia
The American Hebrew din 20 septembrie 1920, la pagina 8, arată că revoluţia bolsevică din Rusia este "produsul creierelor evreiesti" precum si "a nemulţumirii evreilor" si că a avut loc datorită planificării făcută tot de ei, având ca obiectiv crearea unei noi ordini mondiale si că ceea ce s-a făcut in Rusia va trebui extins la nivel mondial[9].In acelasi dicţionar de personalităţi iudaice amintit mai sus si scris de Wigoder Geofrey sunt prezentaţi si liderii bolsevici de cel mai inalt rang (evident cei evrei), care au produs lovitura de stat bolsevică si au condus regimul comunist sovietic[10]. Acestia sunt: Vladimir Ilich Ulianov Lenin, evreu după mamă, presedintele Sovietului Suprem; Leo Trotsky (Lew Davonovich Bronstein), evreu, comisarul Armatei si Marinei; Josepf Visarionovich Stalin (Josiph David Vissarionovich Djugashvili-Kochba), evreu din Georgia, Comisar pentru Nationalităţi; Grigore Zinoviev (Apfelbaum), evreu, Comisar pentru Interne; Kohen (Volodarsky), evreu, Comisar pentru presă si propagandă; Samuel Kaufmann, evreu, Comisar pentru Proprietăţi Rurale; Steinberg, evreu, Comisar pentru Justiţie; Schmidt, evreu, Comisar pentru Lucrări Publice; Ethel Knigkisen, evreică, Comisar pentru Aprovizionare; Pfenigstein, evreu, Comisar pentru Refugiati; Schlichten, evreu, Comisar pentru Confiscari de Imobile; Lurie, evreu, Presedinte Consiliul Suprem Economic; Kukor (Kukorsky), evreu, Comisar pentru Comert; Spitzberg, evreu, Comisar pentru Cultura; Urisky (Radomilsky), evreu Comisar pentru Alegeri; Simasko, evreu, Comisar pentru Sănătate[11]
De asemenea, Robert Wilton, care a fost corespondentul ziarului "London Times" in Rusia, citează in cartea sa "Ultimile zile ale Romanovilor", date furnizate de presa sovietică potrivit cărora dintr-un număr de 556 de funcţionari importanţi ai regimului bolsevic, 457 erau evrei[12].
In România
In Basarabia un număr foarte mare de evrei erau adepţii miscării comuniste, "fiind membri ai diferitelor uniuni revoluţionare, comitete muncitoresti si ale sindicatelor". In februarie 1920, toate organizaţiile evreiesti in frunte cu cele mai importante, "Poalei Sion", "Bund", "Tarbut", "Societate a culturală", la care s-au adăugat si celelalte, au hotărât să se unească "si au constituit conferbundul" pe care l-au afiliat la Partidul Comunist din Basarabia. Organizaţiile comuniste, in rândul cărora un număr extrem de insemnat al membrilor aparţineau populaţiei minoritare, "intreprindeau acţiuni indreptate impotriva guvernării române din ţinut"[13].
Max Goldstein, un comunist evreu a fost cel care la 8 decembrie 1920 a comis primul atentat cu bombă din istoria României. Bomba a fost plasată in faţa Senatului. In atentat si-au pierdut viaţa ministrul justiţiei Dimitrie Greceanu, senatorii Dimitrie Radu – Episcop de Oradea Mare, si Spirea Gheorghiu – presedintele Sfatului Negustorilor. Au fost rănite mai multe persoane, printre care si generalul Coandă, presedintele Senatului[14].
Anul 1940 in contextul pierderii teritoriilor românesti Basarabia si Bucovina de Nord, a consemnat atrocităţile comise de comunistii evrei si de populaţia neromână, impotriva armatei române si a populaţiei civile românesti. Aceste fapte sunt prezentate de Paul Goma in lucrarea "Săptămâna rosie", in care a folosit documente si mărturii ale vremii. Un astfel de episod este consemnat in data de 28 iunie, când comunistii evrei din oras au ocupat primăria si poliţia, unde avocatul evreu Michel Flexor a luat cuvântul si a defăimat autorităţile si administraţia românească. In momentul in care au apărut comisarul ajutor Murafa Vladimir si agentul Eustaţiu Gabriel, au fost percheziţionaţi apoi pusi cu mâinile in sus in Piaţa Unirii, la statuia generalului Poetas, după care au fost impuscaţi de acelasi Michel Flexor[15].
Motivul pentru care evreii comunisti s-au manifestat in modul arătat mai sus era acela că ei doreau realizarea R. S. S. Evreiesti, iar administraţia română era percepută ca un obstacol in calea indeplinirii acestui obiectiv. Tot Paul Goma arată că de la 23 august 1939, din perioada Pactului Hitler-Stalin, printre evrei circula "promisiunea fermă a Tovarăsului Stalin" că in Basarabia va fi constituită Republica Socialistă Sovietică Evreiască, iar "La Stampa" din ziua de 1 iulie 1940, relatează sub titlul "Ororile si devastările comise de evrei in Basarabia si Bucovina" despre "manifestările de mulţumire la adresa ocupantului rus" si mai consemnează un fapt deosebit de grav, acela că la Cernăuţi se formase "un guvern provizoriu compus din evrei si comunisti", situaţii asemănătoare petrecându-se la Reni, Ismail dar si alte localităţi[16].
Referitor la situaţia de după 1949, chiar si George Voicu admite in revista "Sfera politicii" că procentul evreilor in cadrul miscării comuniste era importantă, "mai mult decit dublă" in comparaţie cu numărul de membri ai minorităţii evreiest i consemnat in România[17]Tot in legătură cu ce s-a intâmplat după 1949, in special in Sighet dar nu numai, unde a fost una dintre cele mai criminale inchisori comuniste, de exterminare a elitei românesti, Elie Wiesel, consemnează in carte sa "All Rivers Run to the Sea", la paginile 147 - 148, că Armata Rosie a pus la conducerea poliţiei "tineri evrei comunisti" care s-au intors de la Bucuresti. Acelasi tip de conducători au fost impusi si in cazul lagărelor de muncă si al inchisorilor. Wiesel, chiar se intreabă retoric: "In cine altcineva să fi avut rusii incredere?" Modul in care au inţeles acesti evrei comunisti să-si ducă la indeplinire atribuţiile a fost să instaureze o adevărată teroare impotriva a tot ce era omeneste. La Sighet au fost inchisi printre alţii: Iuliu Maniu, Constantin Dinu Brătianu, Gheorghe Brătianu, Mihai Manoilescu, Constantin Argetoianu.
Gabriel Catalan si Mircea Stănescu ne spun in lucrarea "Scurtă istorie a securităţii " că puterea era exercitată in timpul regimului comunist "de un grup restrâns de persoane care formează Biroul Politic al CC al PCR", si că această conducere era susţinută de trupele sovietice aflate in ţară precum si de omniprezenta Securitate, iar că regimul era coordonat de CC al PCUS prin comisarii si consilierii sovietici[18]. Pe acelasi subiect, Gheorghe Gavrilă Copil afirmă că Biroul Politic al CC al PCR, reprezenta cel mai autoritar organism politic la acea vreme, iar că in conducere, in majoritatea cazurilor, posturile erau ocupate de evrei, in timp ce in structurile statului comunist român au fost peste zece mii de evrei comunisti[19].
In alte ţări
Pe 8 februarie 1920, Winston Churchill intr-un articol intitulat "Zionism versus bolsevism: o luptă in sufletul poporului evreu", ii numeste pe cei mai importanţi lideri revoluţionari comunisti evrei: Karl Marx, Trotsky (Rusia), Bela Kun (Ungaria), Rosa Luxemburg (Germania) si Emma Goldman (S.U.A.)[20]. De asemenea, rabinul J.L. Manges intr-o cuvântare ţinută in 1919 la New York ii nominalizează pe următorii: Marx, Lasalle, Haas si Edward Bernstein in Germania, pe Victor Adler si Friedrich Adler in Austria[21].Un raport al comisiei prezidată de senatorul american Lusk, a constatat că din cei 32 comisari principali cu care s-a inconjurat Bela Kun in Ungaria, 25 erau evrei, iar cei mai importanţi erau membri ai directoratului: Bela Kun (Cohen), Bela Vaga (Weiss), Joseph Pogany (Schwartz) si Sigismond Kunfi (Kunstatter). Ca sefi ai terorii rosii, care s-au ocupat personal de execuţii si torturi au fost identificaţi Alpari si Szamuelly. In Germania, mai precis in Bavaria, potrivit lui Cecile De Tormay, conducător in prima fază a revoluţiei comuniste a fost Kurt Eisner, pentru ca in cea de-a doua fază să se afirme Max Lieven (Levy), care a proclamat la Munchen, dictatura proletariatului[22].
Note
1↑ Encyclopeadia Judaica on Jews and Communism
2↑ JEWS AND COMMUNISM Part 1
3↑ We Are Not Anti-Semitic
4↑ The Jews and Bolshevism
5↑ republic.com/religion/semitic.html We Are Not Anti-Semitic
6↑ Secretul sabiei de foc, Radu Mihai Crisan, p.14
7↑ Jewish Founders of Inter national Communism for the One World Order
8↑ Marxists Internet Archive
9↑ Secretul sabiei de foc, Radu Mihai Crisan, p.27-28
10↑ Secretul sabiei de foc, Radu Mihai Crisan, p.14
11↑ Romanian Historical Studies, cap. Cine au fost capii regimului comunist in Rusia, Traian Golea
12↑ JEWS AND COMMUNISM Part 1
13↑ Activitatea social politică a minorităţilor naţionale din Basarabia, Rodica Svetlicinâi, p. 59
14↑ Jurnalul Naţional, 20 Decembrie 2006, Atentatul de la Senatul României, o piesă in dosarul comunistilor
15↑ Săptămâna Rosie (Ediţia august 2006), Paul Goma p. 174
16↑ Săptămâna Rosie (Ediţia august 2006), Paul Goma p. 154 si 169
17↑ Sfera politicii, George Voicu
18↑ Asymetria, Infiltrarea vechilor servicii secrete si epurarea vechilor angajaţi, Adrian N.
19↑ Evrei in structurile de decizie ale statului român, Gheorghe Gavrilă Copil
20↑ america.net/jews_and_communism__part_1.htm JEWS AND COMMUNISM Part 1
21↑ 1001 Quotes By and About Jews - 585 22↑ 1001 Quotes By and About Jews - 573, 593
